euroart: un program pentru integrarea europeana a Romaniei
Pentru a demonta acuzatia mincinoasa a lui Alex. Stefanescu (din Lipsa de fair-play in viata literara, aparut in Romania literara, Nr. 30/2000), trebuie sa procedez in prealabil la o descriere mai generala a euroart-ului.
E o initiativa a Uniunii Europene de finantare a unor proiecte culturale in Europa de Sud-Est, parte a procesului mai larg de extindere a Comunitatii Continentale. Concret, e o componenta a Programului PHARE, intitulat Dimensiunea Culturala a Democratiei, derulat in Romania de Ministerul Culturii. Intentia declarata a euroart-ului a fost aceea de a incuraja proiectele axate pe valorile cooperarii, ale multiculturalismului si ale bunelor relatii interetnice, in perspectiva aderarii la UE. Pentru Romania au fost alocati 600000 de euro. Concursul pentru administrarea efectiva a programului a fost cistigat de filiala locala a British Council in colaborare cu Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile (FDSC). Dupa care s-au lansat in presa anunturi publicitare de popularizare a initiativei si s-au constituit comisii de experti care sa evalueze propunerile.
Daca tin bine minte, administratorii euroart-ului intentionau sa selecteze circa 40 de proiecte. Pina la urma, au fost anuntate cistigatoare 31. Se depusesera peste 500! Un spectaculos succes de popularitate a programului, dar si un simptom al subtirimii fondurilor disponibile pentru cultura la noi, drept pentru care toata lumea se inghesuie la cele citeva surse existente si la cite una noua, precum aceasta.
Pentru jurizare, administratorii euroart-ului au instituit doua filtre: o comisie de experti pentru o prima evaluare si un comitet director care, cu perspectiva ansamblului, sa stabileasca rezultatele finale ale competitiei. In fapt, filtrele au fost mai multe, pentru ca fiecare proiect a fost apreci
