De-acum, abandonul domnului Constantinescu e istorie. Jucător şi antrenor, domnia sa a mai avut tăria să iasă în ring şi, cu prosopul pe umeri, să ne anunţe că deşi părăseşte terenul teren, nu va abandona lupta. Cum? Mystere et boulles de gomme! Ce ştim sigur e că noua lui cruciadă împotriva corupţiei, minciunii şi imoralităţii era cât pe ce să se oprească în liftul de la etajul patruzeci şi doi al unui hotel mexican!
Şi iată cum magia care a plutit vreo câteva zile peste capetele românilor s-a spulberat cât ai zice peşte. Poate sunt alţii mai subtili şi înţeleg logica adâncă a domnului Constantinescu. în ce mă priveşte, eu mă dau bătut! Cum adică? Sobru, tras la patru ace, cu lentilele ochelarilor bine lustruite, scoţând scântei precum dantura lui Benny Hill, domnul Constantinescu apare la televizor şi ne fericeşte cu anunţul că renunţă să candideze pentru un nou mandat. De ce? Pentru că i s-a făcut scârbă. Şi pentru că vrea să-şi consacre restul zilelor prezidenţiale combaterii corupţiei etc. Frumos. Foarte frumos.
Normal, ţara fierbe, partidele intră în agitaţie, Iliescu amuţeşte, îngrozit de întorsătura lucrurilor. Meleşcanu simte şi el cum îi fuge pământul de sub picioare, aranjorul Stoica o dă din ce în ce mai cotită cu alianţele contra naturii, Băsescu începe să demonteze chioşcurile din Bucureşti. Până şi Fane Spoitoru are un proces de conştiinţă, urcă în avion şi poposeşte în braţele poliţiei române. După ce a grăit, asemeni oracolului, domnul Constantinescu se învăluie în tăcere, lăsându-ne pe toţi să fierbem în suc propriu.
Speculaţiile curg gârlă, suntem din nou vedete pe C.N.N., pe Euronews. începem să ni-l imaginăm pe preşedinte adunându-şi statul major, sortând dosare, dând ordine şi veghind ca nici un corupt să nu scape din ghearele justiţiei. Adevărul este că domnul Constantinescu a trebăluit - însă la propriul geama
