O posibilă sursă de inspiraţie pentru "Cugetările sărmanului Dionis"

Despre influenţa culturii germane asupra lui Mihai Eminescu s-a scris atât de mult, încât a-i pomeni pe Kant, Goethe, Schopenhauer, Novalis, sau a aminti de traducerile poetului din Kant, Schiller, Goethe, Lenau, Gellert, Hoffmann von Fallersleben ş.a. a devenit un loc comun. Uneori, e vorba de preluarea, în poezii originale, a unor frânturi de poeme ale romanticilor germani - fragmente devenite probabil atât de familiare, încât poetul uita de unde le-a memorat şi le contopea în poeziile sale. Citindu-l pe Joseph von Eichendorff, Pustnicul (Der Einsiedler), versul "Die Jahre wie die Wolken gehn" mi-a adus îndată în minte "Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri". La fel, versul: "Ca un stâlp eu stam în lună" din Floare albastră mi se pare traducerea finalului unei cunoscute poezii de Heinrich Heine, din Lyrisches Intermezzo nr. 37: "und sahst mich im Mondenlichte/ wie eine Säule stehn". Alteori, poezii întregi (Veneţia de G. Cerri sau Siehst du den Stern de Gottfried Keller) au fost prelucrate în aşa chip, încât varianta eminesciană e superioară surselor de inspiraţie, acestea devenind simple pretexte.

Necunoscută comentatorilor a rămas însă, până acum, impresia "catalizatoare" a picturii germane asupra operei lui Eminescu. Nu prea numeroasele referiri ale poetului la arta plastică în genere (cititorului îi rămân în memorie versuri precum "Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată" sau "De la creştet la picioare s-o admiri şi s-o desmierzi / Ca pe-o marmură de Paros sau o pânză de Corregio") nu păreau să indice o preocupare deosebită faţă de un tablou anume, care să devină astfel principala sursă de inspiraţie a unei poezii.

Cu toate acestea, există un asemenea tablou: Der arme Poet (1839), al popularului Karl Spitzweg (1808-1885), care pare a fi, din toate