Sept. 1975. Obsesia înmulţirii ţiganilor. Restaurant Pescăruş. Orchestra. Toţi îmbrăcaţi în negru, cu papion. Îşi încearcă instrumentele. Cacofonie interminabilă... Cel cu cavalul fumează; din cînd în cînd, se opreşte, mai trage din ţigare, apoi duce cavalul la buze şi suflă restul de fum prin caval...
* * *
Observaţia unui activist evreu inteligent dezamăgit. "Cu ruşii,... am văzut cum a ieşit. N-a ieşit nimic, - din contră... Să facă,... să facă mai repede italienii comunismul ăla al lor, cu Berlinguer, să vedem; dar pînă atunci..."
* * *
Tot B.S. La şaptezeci de ani, pe care abia i-a împlinit, se îmbracă mereu subţire, chiar şi cînd e ger, cel mult cu un fîş pe el şi cu capul gol.
Tremură tot timpul. Uneori îl aud clănţănind din dinţi. Veşnic emană senzaţia aceea de frig continuu pe care a trăit-o în cei şaptesprezece ani de detenţie. Se îmbracă sumar totdeauna. De mîncat, mănîncă puţin, glumind că marii patroni capitalişti, ca Ford, erau abstinenţi; abia dacă ciuguleau cîte ceva, alcool nimic, nici dulciuri prea multe. Lasă, şi-o fi zis Ford (zicea B.S.) las' să mănînce cît o vrea proletariatul, săracul, că şi-aşa zile multe nu prea o fi avînd... El, care obişnuia să zică, la bătrîneţe: "De luptat, acum nu mă mai lupt decît cu ereditatea, de care nu sînt răspunzător!"
Păşesc alături de el prin parcul Herăstrău, vara, şi îl aud şi în miezul verii clănţănind din dinţi uşor, repede, ca gonit din urmă de ceva; o crispare a lui lăuntrică, parcă de gheţuri ce se aşează, căutînd o ordine a lor, cît mai echilibrată, sau pe un termen mai lung.
Face infarct în noiembrie pe un minus 5 grade prematur; internat un timp la Urgenţă, unde captivează toţi doctorii.
* * *
Înainte cu un secol de întoarcerea lui André Gide din URSS, precum şi de Retuşul la Întoarcerea din URSS