Sărbătoare cu scribi

Prieteni la sfat, sub nucul bătrân,

în miezul câmpului,

în lumina molcom deşirată

de seceta verii târzii.

înarmată cu hârtie şi pix,

zâna palavragiilor

croieşte soarta vorbitorilor

fără haz.

Scribii sunt în sărbătoare,

cărţile lor ridicate în slăvi

de fecioara cu ochii ei verzi,

acoperă cerul senin.

Se rostesc versuri, se chiuiesc epigrame

dedicate afaceristului bogat.

El surâde bonom în capul mesei,

printre fripturi meschine

şi vin dat în fiert.

Nevasta lui foşneşte fericită

în bluza scumpă, de mătase pariziană.

Metresa bogătaşului îi poartă umilă,

perfidă, trena,

îi aprinde ţigara parfumată,

îi şopteşte poveşti infantile.

Divorţul e mâine, până atunci e o veşnicie,

Să ne bucurăm de bucuria scribilor

în sărbătoare!

Cum se umflă ei în pene,

ca vinul ţărănesc în pahare de plastic,

viitorul surâde galben-verzui

ca frunza nucului, ca portretul

lui Washington!

Afaceristul sforăie bonom, tihnit,

în înalturi, bunul Dumnezeu

îşi ascute stylul, condeiul

de critic literar.

Totul este pe măsura scribilor:

într-o ceaţă roză, de lenjerie parfumată,

feminină şi lâncedă,

pluteşte la orizont

Câmpul Armaghedon.

Casa văduvei

Am de toate în casa mea.

Ceşti de porcelan chinezesc se învecinează

cu toasterul Moulinex,

filtrul de cafea ultimul răcnet

stă pe o policioară de lemn

cioplită în Hawaii.

Linguri maramureşene ispitesc

tuciul de fontă

turnat, lustruit de ţiganii

din Filiaşi.

Am de toate: televizor

cu şaizeci de canale, zgomot de junglă

vietnameză, la comandă, @N