•Joaca de-a presa si declaratiile

Nu mi-a fost dat de mult timp sa am parte de o asemenea crestere de adrenalina ca in ultimele zile. Si asta pentru ca nu credeam ca intr-o lume moarta se poate face mult zgomot. Dar tot ceea ce inseamna clubul de fotbal Politehnica Iasi mi-a aratat contrariul. Ceea ce a aparut in Ziua de Iasi, in ultimele zile, nu a avut nici pe departe scopul de a denigra imaginea unui club care traieste in dezordine si dupa bunul plac al unor manageri de catifea. Si, oricum, nu cred ca mai exista vreun coltisor de patat la o astfel de imagine. Traim in slujba adevarului si urmarim in fiecare stire sau material sa inseram doar lucrurile adevarate. Ca acestea supara pe cei care se simt lezati, este problema lor. Dar cand nici macar nu exista motive, atunci este si treaba noastra. Nu-mi sta in putinta sa inteleg cum un antrenor versat ca Leonida Nedelcu tine neaparat sa faca un circ dintr-o poveste care este fara final. Sa declari una, pentru ca a doua zi sa negi totul, mi se pare lipsit de scrupule si nu iti lasa loc de cel mai elementar bun simt. Inainte de a vedea paiul din ochiul altora, trebuie sa iti vezi barna din ochi. Ce vina are Ziua de Iasi cand apar in paginile sale niste ganduri ale antrenorului care sa explice, intr-o oarecare masura, o evolutie penibila in prima etapa a campionatului? Cititorul are dreptul sa cunoasca orice posibilitate care sa fi dus la o asemenea prezentare, de-a dreptul inadmisibila pentru o echipa care doreste sa se bata la promovare. Inclin sa cred ca, in momentul in care totul a explodat, teama de a nu face senzatie a pus stapanire pe oamenii care au declarat cele relatate, retractand totul cu o incapatanare sora cu frica. Dreptul la replica primit la redactie sugereaza sa imi cer scuze si sa retractez declaratiile din articol. Scuze nu am de ce sa imi cer, pentru ca mi-am facut doar meseria, in