Teodora Enache. "Sa pot sa cant si sa traiesc cu copilul meu - aceasta este dorinta mea". Uscata si prelunga la chip ca o imparateasa a Bizantului, umila si smerita ca fel de a fi, in clipa cand incepe sa cante, Teodora Enache insufleteste si pietrele. Cu Johnny Raducanu alaturi atingand clapele pianu...
Teodora Enache
"Sa pot sa cant si sa traiesc cu copilul meu - aceasta este dorinta mea"
Uscata si prelunga la chip ca o imparateasa a Bizantului, umila si smerita ca fel de a fi, in clipa cand incepe sa cante, Teodora Enache insufleteste si pietrele. Cu Johnny Raducanu alaturi atingand clapele pianului ca un mag, cei doi asi ai jazzului romanesc lasa urme de aur pe unde trec.
Teodora a primit premiul pentru debut la Festivalul International de Jazz de la Sibiu in 1992, are trei albume scoase pana in prezent, a avut mai multe participari la festivaluri internationale de jazz si concerte mai peste tot in Europa. Anul trecut, la un mare festival de jazz din Italia, marele saxofonist american de culoare, Johnny Griffin, cel care a revolutionat jazzul la mijlocul secolului, acum in varsta de 80 de ani, s-a dus dupa ea in culise, a batut-o pe umar si i-a spus: "Tu faci parte din familia noastra! Pentru ca tu canti cu sufletul!".Premianta din Onesti
- Teodora Enache, cand a inceput drumul tau catre jazz?
- Nu in copilarie, cum multi si-ar putea inchipui, ci mult mai tarziu. Copilaria si tot ceea ce a urmat pana acum vreo cativa ani m-au abatut de la drumul meu: muzica. M-am nascut si am copilarit in Onesti. Eram un copil inteligent si invatam foarte bine, aveam succes in orice faceam, primeam numai coronite si laude, iar parintii mei erau foarte mandri de mine. Profesorul meu de matematica, care mi-afost un model ca pedagog, era foarte sever, si pentru mine a fost o lupta sa-l castig si sa castig si matematica, sa o am de par
