Destinul lui Lup. Incurcate sunt caile destinului. Atunci cand te astepti mai putin, el te poate atinge usor cu o aripa, si-ti simti inima inundata de fericire, sau iti sfasie sufletul cu ciocul aspru. In ambele cazuri, amintirile raman adanc infipte in memorie.. Am sa va relatez acum o intamplare ce...
Destinul lui Lup
Incurcate sunt caile destinului. Atunci cand te astepti mai putin, el te poate atinge usor cu o aripa, si-ti simti inima inundata de fericire, sau iti sfasie sufletul cu ciocul aspru. In ambele cazuri, amintirile raman adanc infipte in memorie.
Am sa va relatez acum o intamplare ce mi-a fost povestita de bunicul meu acum doua veri. Stateam amandoi in gradina si curatam pastai cand, deodata, isi ridica ochii spre mine si zice: "Bunicul meu, adica stra-strabunicul tau, avea o mare pasiune...". (Mi-am ridicat si eu privirea si am asteptat. Stiam ca va urma ceva interesant si mai stiam ca nu-i placea sa fie intrerupt, chiar daca facea pauze atunci cand povestea.)
"...ii placea foarte mult sa vaneze. Visam sa merg si eu odata in padure cu el. Mereu imi spunea ca sunt prea mic, dar ca o sa ma ia cu el intr-o buna zi. Si asa a fost. Cand am implinit 14 ani, visul mi s-a indeplinit. Era o frumoasa zi de toamna, cand am aflat vestea. Nu mai puteam de bucurie. Saream prin toata casa de nebun, iar bunicul imi zambea cu ingaduinta. Dupa nici trei ore, toate pregatirile erau facute, iar noi strabateam deja padurea. Bunicul imi spunea mereu sa ascult fiecare sunet si sa incerc sa-l disting. Orice fosnet, orice ciripit de pasare si orice crenguta rupta puteau sa ne aduca date esentiale despre vanat. La un moment dat, s-a oprit brusc si s-a ghemuit la pamant. L-am imitat. Inima era gata sa-mi sara din piept: simteam ca asist la ceva maret. Am inaintat pe coate cativa metri, dar mie mi s-a parut o vesnicie. Apoi totul s-a petrecut cu o
