Democratia romaneasca va fi matura cu adevarat cind elita noastra democratica va scapa si de a doua sursa de frustrare pe care o reprezinta esecul politic al ultimilor patru ani Fereste-te de omul negru si de avocatul peltic, atentiona, recent, pe un ton grav, saptaminalul de umor politic "Academia Catavencu", intr-un articol dedicat liderului liberal Valeriu Stoica. Evident, "avocatul peltic" nu e un tip din cale-afara de simpatic. O fi destept, poate, dar citi dintre cei care l-au urmarit pina de curind ii pot atribui ceva cit de cit memorabil? S-a-nvirtit pe la liberali citiva ani - si citi mai stiu, daca-au stiut vreodata, cu ce s-a ocupat in acest timp - si ne-am trezit cu el, aproape pe nesimtite, mare lider politic. Face si desface pe scena politica, isi da cu parerea peste tot si despre toate, sisiie si filfiie - ce mai, toata Romania e a lui. In mai putin de doua luni, nesuferitul "peltic" a rasturnat tara cu fundul in sus. A compromis, pe rind: anticomunismul, CDR-ul, liberalismul "istoric", morala taranista, polul de dreapta, pe Emil Constantinescu si lupta sa impotriva coruptiei, societatea civila, Romania libera, listele comune si pe Traian Remes. Adica aproape tot ceea ce, de ani de zile, reprezinta speranta romanului corect, demn si inteligent. Valul de ura care se abate de la o vreme, dinspre mediile politice si jurnalistice, asupra lui Valeriu Stoica e de o gratuitate aproape imbecila. Liderul liberal si-a permis sa fie pragmatic, si asa ceva nu se iarta. Dar pentru ca tot e pragmatic, nu e nevoie sa-i luam noi apararea. Mai degraba sa vedem ce pare a nu fi in regula cu "scandalul Stoica". Ce a facut, de fapt, liderul liberal? La mai putin de doua luni dupa caderea regimului comunist, o parte importanta a elitei democratice romanesti, si nu numai, avea sa intre in zodia unei imense frustrari. Puterea care i se cuvenea, conform propriilor considerente