Pe 11 iulie a avut loc, in cadrul lui Lincoln Center Festival din New York, premiera operei Writing to Vermeer. Muzica apartine compozitorului Louis Andriessen, iar libretul a fost scris de regizorul britanic Peter Greenaway – un mare admirator al pictorului olandez.
Greenaway (autorul citorva din cele mai provocatoare filme ale ultimelor doua decenii: The Draughtsman’s Contract; Drowning by Numbers; The Cook, The Thief, His Wife and Her Lover; Prospero’s Books; 8 1/2 Women) traieste la Amsterdam din 1998. El vede in Vermeer „opusul contemporanului sau, Rembrandt: stim aproape tot despre Rembrandt, dar in privinta lui Vermeer e un gol. El este omul misterios, pictorul misterios“.
Muzica lui Andriessen combina barocul cu elemente moderne (un pasaj din Lully, de pilda, este integrat intr-o structura matematic-muzicala influentata de John Cage). Libretul este in mod voit non-narativ – in cuvintele lui Greenaway: „nu se-ntimpla nimic in Writing to Vermeer“ –, format din 18 scrisori imaginate de Greenaway ca fiind scrise de Vermeer sotiei sale, soacrei si principalului model in cursul uneia din rarele calatorii ale maestrului din Delft la Haga. Iata citeva consideratii ale cineastului-artist (Greenaway este absolventul unei scoli de arta din Anglia si a realizat, pe linga lungmetrajele cunoscute, citeva instalatii) despre „misteriosul“ personaj al libretului sau.
Vermeer – primul operator de film
Cred ca Godard a spus odata ca Vermeer a fost primul operator de film. E suficient sa privesti un tablou precum Laptareasa pentru a intelege ce-a vrut sa spuna Godard.
Exista la el aceasta incredibila prospetime si imediatete, o fidelitate tulburatoare fata de adevarul ochiului fotografic. A fost unul din primii artisti care isi cadra compozitiile descentrat, asa cum vezi in anumite fotografii, care recurgea la „soft focus
