Numarul 389 (iulie-august 2000) al revistei Magazine littéraire are ca tema Tentatia fericirii, de la Epicur la Pascal Bruckner. De la filozofii sceptici si cinici ai antichitatii eline pina in zilele noastre, au fost imaginate si prescrise nenumarate retete ale fericirii. „Dosarul tematic“ de fata exploreaza citeva dintre cele mai cunoscute „retete“ occidentale, concentrindu-se (cum era si de prevazut...) asupra spatiului european si, in special, asupra modernitatii franceze. Pascal, Kant, Rousseau, Sade, Casanova, Stendhal, Schopenhauer, Flaubert, Baudelaire, Wilde, Nietzsche, Freud, Gide, Claudel, Jacques Chardonne, Giono, Delerm, Onfray – iata o parte dintre numele personalitatilor care fac obiectul acestei incursiuni si care tin „capul de afis“... Cu precizarea ca filozoful-hedonist Michel Onfray (cel care, de curind, ne-a vizitat tara cu ocazia aparitiei la Nemira a volumului sau Pintecele filozofilor.

Critica ratiunii dietetice) este in acelasi timp autor si personaj al dosarului, unde semneaza un eseu despre Dietetica antica a fericirii. Pe urmele lui Diogene Laertios (autorul Vietilor si doctrinelor filozofilor), este examinata problema filozofica a fericirii umane la ginditorii Greciei antice, de la Thales la Epicur. La drept vorbind, dosarul ar fi trebuit sa fie subintitulat „de la Thales la Michel Onfray“ si nu „de la Epicur la Pascal Bruckner“ (in definitiv, Onfray e mai tinar decit Bruckner, iar Thales a trait inaintea lui Epicur). Critici si eseisti ca Frederic Vitoux, Max Milner, André Bay, Didier Raymond, Louis Muron, Pascal Acquien, Bernard Delvaille, Alain Buisine, Patrick Wald Lasowski, Gerald Rannaud, Michel Delon contribuie la realizarea unui inventar al discursurilor despre „metodele obtinerii fericirii“.

In deschiderea dosarului, Pierre-Robert Leclercq si David Rabouin scriu despre „fericirea ca idee primita de-a ga