Lui Mircea Zaciu
1
lung e drumul clujului
pe-al cărui fir
foşnete se-aud fără preget
călător neistovit
de-i văd paşii de văzduh
peste zi peste noapte -
îngerul este
acel carele a stat între noi
prinosindu-ne duhul
pogorît în zădărnicie
cu aripile grelede plumbul neuitării
umblă îngerul ce ne lega
gând la gând suflet de suflet
pe drumul clujului
fără de întoarcere umblă
să mi te caute
2
lung e drumul dorului
cum îmi şerpuie
printre bătăile inimii
cum îmi ademeneşte
suflarea toarsă'n suspine
lung şi fără de capăt
se desfoaie neîmpăcat
şi mă poartă pe gânduri
printre nouri şi grindini
drum fără răscruci
învăluindu-te cu rouă cerească
în taina netimpului
3
în patru vânturi străine
iute au mai fugit făţarnicii
să nu le mai auzi
cuvântul pizmaş
şuieratul pustiu
duşi fie fără de'ntoarcere
pe cărări de cenuşă
linguşitorii au mai adăstat
o frântură de vreme
în umbre şoptite
şi-apoi precum melcii
furaţi de uitare
s'au ascuns în spirala tăcerii
rămână acolo
amuţiţi în nepăgubire
pentru ca pasărea cuvântătoare
pe care-o stârnesc
durerea şi dorul
să ţi se-aşeze în voie
dincolo de murire
pe umeri
4
de lângă fermecata fântână a amintirii
umbra ta nu se îndură să-şi curme învăluirea
îmi eşti alături singurătăţii odinioară şi-acum
însoţindu-mi cumpănaprin răscrucile vremii
mult ţi-a fost dat să te afli rănit
de izbelişti aspre să fii muşcat
de şerpii din neguri
v
