Petite soeur Anne, chère innocente, quelle place vous occupez dans cette histoire!
În automobil, după ce se despărţise de tatăl său şi de avocat (şi după ce se trezise dintr-un scurt coşmar), Thérèse Desqueyroux îşi începe lungul soliloc retrospectiv - care va dura mai bine de jumătate din celebrul roman ce poartă drept titlu numele acestei eroine. Prozatorul redă dezbaterea lăuntrică într-un mod complex, care-l irita pe Jean-Paul Sartre într-un eseu pamflet din 1939: se întâmplă ca Thérèse să-şi exprime direct gândurile, iar atunci ele sunt prezentate ca nişte citate, şi puse între ghilimele, în masa discursului indirect. Discursul cu pricina este asumat de autorul însuşi, şi nu întâmplător François Mauriac îşi rezervă o partitură aproape informativă - el nu face decât să dea seamă despre ce se petrece în spiritul personajului... (La urma urmei, acest "punct de vedere al lui Dumnezeu", denunţat cu vehemenţă de Sartre la romancierul girondin, nu este decât o convenţie literară care şi-a dovedit eficacitatea narativă, şi care rămâne acceptabilă.)
Thérèse va avea să-şi explice atitudinea faţă de soţul ei, Bernard, pe care urmează să-l vadă foarte curând. O "spovedanie" completă (ea încercase să-l otrăvească treptat cu arsenic...) ar putea, cine ştie, să facă posibilă reluarea vieţii conjugale normale... Ca trecere de la un gând la altul, de la o persoană la alta, ivirea în memorie a chipului Annei e perfect naturală; ea e sora lui Bernard şi, pe de altă parte, cu ani în urmă, ea practicase confesiunea religioasă regulată. Adolescente, Thérèse şi Anne se regăseau în timpul vacanţelor; prima urma cursurile unui liceu laic, a doua "apărându-şi mânăstirea", era elevă la Sacré-Coeur. Liceeană "raisonneuse et ironique", pe Thérèse o plictiseau aceste elanuri săptămânale spre spovedanie ale "cucernicei sale prietene Anne de la Trave".
