A trecut un an de cînd Antonia Constantinescu, redactoarea - în şir - a revistei româneşti pariziene Lupta (a d-lui Mihai Korné), nu mai este printre noi. Cu un an în urmă, comunitatea românească din Paris, unele ziare şi reviste din ţară îi aduceau ultimul îndurerat omagiu. Antonia Constantinescu, în scurta ei viaţă, a fost o conştiinţă vie, entuziastă, o adevărată luptătoare pentru valorile României noastre.
A fost, în viaţa ei bucureşteană, un valoros cadru didactic al Universităţii. Lector, specialistă în teoria literaturii, traducătoare - purtată de oameni duşmănoşi de la Institutul Pedagogic din Panduri la Institutul de Petrol şi Gaze din Ploieşti (navetă obositoare pentru făptura ei fragilă...) pentru ca un mizerabil atotputernic securist să-şi poată aduce nevasta în Universitate. Antonia şi-a urmat cu fruntea sus, neînfrîntă, calvarul. Apeluri colegiale la alţi, sus-puşi, în gratiile Puterii de atunci - nu au servit la nimic. Antonia era ostracizată...
În aceste împrejurări a ajuns în Franţa. A plecat în lume, printre altele, şi pentru a-şi salva soţul, poet, ignorat în ţară din motive politice. A ajuns în exil - cu tot ceea ce avea mai greu de îndurat un exilat român la Paris, în anii '80, fără rude acolo, fără cunoştinţe... Cu ajutorul doamnei Monica Lovinescu şi-a găsit, în sfîrşit, un loc de muncă: alături de dl Mihai Korné cu care a început să lucreze la BIRE, Buletinul International al Românilor din Exil. Îşi mai aduce aminte, cineva, în ţară, de acest modest "buletin" redactat, zeci de ani, de René Théo, fost ziarist la Fapta lui Mircea Damian? Dovada clară de "uitare" o constituie Dicţionarul presei literare româneşti de Ion Hangiu, Bucureşti, 1995 care nici nu îl menţionează (deşi, în general, este bine informat). De altfel, nici Lupta nu apare în acest dicţionar decît sub forma ediţiei engleze apărute în America din... 1989, cu n
