Nicolae BREBAN
Spiritul romanesc in fata unei dictaturi
Editia a II-a. Cu o prefata de Ovidiu Pecican, Editura Alfa, Colectia „Biblioteca alfa“, 2000, 405 p., f.p.
„Ei bine, nu m-a manipulat in nici un fel (este vorba despre generalul Plesita – n.m., C.R.), nu am facut, in destul de lunga mea cariera publica, nici un metru de concesie politieneasca sau valorica! Dimpotriva! Iar in ce priveste neutralizarea, de care probabil unii, in sillage-ul lui Goma, sint ispititi sa creada, ea nu a avut loc, deoarece, dupa aparitia Buneivestiri, printr-un efect de… greata, ca sa zic asa, de oboseala psihica si sociala, am inceput sa fac sejururi in dificila si indiferenta strainatate culturala: oriunde, mai bine decit acasa, decit o singuratate murdara, mai bine una curata. Intre straini, intre cei indiferenti si placid aroganti, in oceanul unor idiomuri straine, pe continente vaste si fara radacini, in umbra unor turnuri fara memorie, privind pasari desenate de genii exotice!…“ Acest pasaj extras din volumul de eseuri Riscul in cultura (aparut in 1997 la Editura Polirom) este o mica „bijuterie“ brebaniana. Gasim aici concentrate procedee dintre cele mai diverse, specifice scriitorului amintit, in ipostaza sa de eseist. Mai intii, sare in ochi trecerea, in numai citeva rinduri, de la o problema extrem de concreta (relatia sa cu Plesita) la un peisaj strict literar bintuit de „pasari desenate de genii exotice“. Apoi, la o recitire atenta, observam mici contradictii care domina discret intreaga arie semantica a textului. Un exemplu: care poate fi sensul alaturarii „concesie politieneasca sau valorica“? O lipsa de relevanta semantica ascunde efecte retorice eficiente. O interdeterminare ciudata se stabileste intre „politienesc“ si „valoric“, ambele capatind un plus de concretete sau de abstract, dupa caz. In oricare dintre variante, autorul este cel c
