Dublu design
Volumele editurii Humanitas au fost de la bun inceput mai bine concepute si mai ingrijit executate decit ale altora; Humanitas e si una din primele edituri cu o prezentare vizuala cit de cit consecventa. O problema serioasa e insasi sigla: designul binecunoscut e redundant si greu de folosit la dimensiuni mici (iese adesea naclaita la tipar – Dublu CD). Sigla pare sa existe in mai multe variante nonfunctionale fara reguli clare de aplicare. Dar siglele sint o tema la care vrem sa revenim.
Intre Dragostea*, volum publicat in 1991, si Dublu CD**, din 1998, diferentele sint clare – si mai mici decit ne-am fi asteptat. Formatul este identic – o consecventa binevenita, care se prelungeste si in designul paginilor. Primul are pe coperta o ilustratie pe care machetatorul incearca sa o apere de supraimpresiune – cu un rezultat modest: titlul smaluit si inghesuit in partea de sus a paginii linga numele autorului si sigla pierduta la subsol dau o coperta amorfa in ciuda ilustratiei vioaie. Pe coperta IV, o fotografie surprinzator de bine reprodusa a poetului – dar inundata de doua coloane de text aliniate una la dreapta si cealalta la stinga, tiparite una in rosu si alta in negru, ambele doar in Helvetica, e drept, dar folosind toate procedeele de subliniere – ghilimele (cele corecte), verzale, verzale cursive, verzale grase, cursive si patru corpuri de litera: machetatorul si-a dat fie prea putina, fie prea multa osteneala aici.
Dublu CD** are o coperta aerisita si, afara de spatiatura intentionat – dar neuniform – redusa a titlului, reprezinta un progres clar. Designul copertei e in sine consecvent (copertile I si IV si cotorul), caz rar. La ambele volume insa coperta I arata altfel decit paginile de garda, fenomen cu care incepem sa ne obisnuim. Punerea in pagina si tipografia ambelor volume e – lucru rar – corecta si fara
