Ce ofera electoratului CDR 2000? Nu are nici o legatura cu faptul ca, statistic, clasa noastra politica e dominata de ingineri. E vorba de ceea ce am putea numi ingineria politica. Prin analogie cu cea financiara, ingineria politica ar desemna, eufemistic, acea activitate prin care un politician sau un partid incearca sa-si multiplice sau mentina zestrea politica exclusiv prin metode de tip speculativ. Un exemplu. Se da un politician, oarecare, si dorinta acestuia de a obtine sau de a-si pastra o demnitate publica (parlamentar, ministru, consilier, functionar in administratie etc.). Se cere sa se determine demersul optim, in termeni de cost-beneficiu, prin care se poate obtine in Romania un asemenea rezultat. Raspunsul: printr-o inginerie politica. Formezi un partid de buzunar, de regula in urma dezertarii cu scandal cit mai mare dintr-un alt partid, invocind, evident, motive de principiu, morale sau ideologice, si fuzionezi cu un altul, mai putrenic, dispus sa-ti ofere ceea ce primul ti-a refuzat. Toate partile ies in cistig. Politicianul si-a aranjat apele pentru inca o perioada de timp, partidul de la care a dezertat, cum se intimpla in majoritatea cazurilor, se declara cistigat prin curatarea propriilor rinduri de impostori sau oportunisti, partidul "receptor" e si el multumit din cel putin doua motive. Primul, ca asista si mai apoi participa, indirect, la un scandal care afecteaza un partid concurent, al doilea, ca se alege cu citeva sedii de partid, citiva noi membri, eventual primari, consilieri locali sau judeteni si tot ce mai poate aduce partiduletul politicianului dezertor. In viata politica romaneasca asemenea inginerii politice au devenit o regula. Ele definesc mecanismul prin care sistemul politic se conserva si isi reproduce defectele de structura. Intr-un sistem politic dinamic, flexibil si adaptat la realitate, "inginerii" politici ar fi marginalizat