"Nu renuntati la scoala pe care o aveti". Schimband voiniceste canalele televiziunii romane, am dat intamplator peste confesiunea unui profesor de la Academia de Muzica din Berlin. Vorbele profesorului erau naucitoare, nu atat prin recunoasterea talentului muzical al romanilor, cat prin sfatul sau ap...
"Nu renuntati la scoala pe care o aveti"
Schimband voiniceste canalele televiziunii romane, am dat intamplator peste confesiunea unui profesor de la Academia de Muzica din Berlin. Vorbele profesorului erau naucitoare, nu atat prin recunoasterea talentului muzical al romanilor, cat prin sfatul sau apasat si insistent: "Nu renuntati la scoala pe care o aveti. Noi am facut cu ani in urma aceasta greseala si acum suportam consecintele".
M-am intrebat de ce un strain avizat simtea nevoia sa ne spuna acest lucru si, brusc, am inteles ca problema e mult mai grava decat pare, ca mult trambitata reforma a invatamantului ascunde multiple primejdii. Din dorinta de a ne alinia unor cutume europene, dar si dinsaracie, clamam virtutile schimbarii cu orice chip. Ca de obicei, lucram cu extreme. Renuntam la tot ce avem mai bun si punem in loc o imitatie indoielnica. Asa s-a intamplat pe vremuri cu invatamantul industrial, asa se intampla acum, cu manualele de istorie. Oare de ce nu avem simtul nuantei? De ce nu alegem inteligent ceea ce ni se potriveste? E limpede ca vechiul sistem de invatamant avea multe betesuguri. Era prea incarcat si prea rigid. Dar ce ne propune noul model? Subiecte cat mai usoare la examen, teste grila, ca la obtinerea carnetului de sofer, manuale de istorie in care isi fac loc celebritati de o clipa, precum Andreea Esca sau Cristi Tabara. De fapt, problema e alta: spre ce ne indreptam? In S.U.A., copiii invata sa scrie abia in clasa a Iii-a. In Franta, ca sa lasi repetent un elev trebuie mai intai sa ai consimtamantul parintilor. D
