Viata pe un pogon de fan. Povestea lui Nelu Buzatu, sirneanul care a luat de la capat destinul de doua ori. La Sirnea, pomii infloresc la inceputul lui iunie, iar in mijloc de septembrie cad primele zapezi. Am zabovit o singura ora in satul acesta si-mi amintesc numai atat: o oaza cu flori de camp, fo...
Viata pe un pogon de fan
Povestea lui Nelu Buzatu, sirneanul care a luat de la capat destinul de doua ori
La Sirnea, pomii infloresc la inceputul lui iunie, iar in mijloc de septembrie cad primele zapezi. Am zabovit o singura ora in satul acesta si-mi amintesc numai atat: o oaza cu flori de camp, fosnind in bataia vantului, incercuita pana la limita de sus a terestrului, de peretii aspri, reci, ai Carpatilor. Si o mana de oameni ai muntilor, de navigatori prin munti.
In Sirnea, toate distantele isi pierd masura lor omeneasca. Simti c-ai putea lua in palma casele de pe versantul celalalt, ca cirezile de vite atarnand de marginea padurii din orizont s-ar putea intoarce acasa pe scurtatura, incolonate prin cer. Ca daca ai fugi pe coamele acelea alungite, ai putea sa plutesti, macar si pentru cateva clipe, deasupra pajistilor.La tranta cu muntele
Toate minunile astea se afla intr-un satuc de munte, cu 120 de case si 230 de locuitori, situat la numai 27 de kilometri de Brasov si 1200 de metri altitudine: Sirnea. Nu as fi insistat cu descrierile daca n-as fi simtit imediat ca aici, mai mult decat oriunde, chiar sufletele oamenilor au imprumutat ceva din geografia valuroasa a locului. As spune mai intai ca este in firea lor urcusul. Sirnenii sunt oameni obisnuiti sa urce. Mereu si in fiecare zi. Spre fanetele de pe culmi, ori seara, cu cobilitele pe umeri, spre turmele de vite, care se intorc singure si-i asteapta cuminti in margini de prapastii. Distantele nu-i sperie. Apoi, cred ca ei sunt deprinsi sa vada fiecare zi, dar
