George Steiner: un om bîntuit de pasiunea culturii, un revoltat împotriva sălbăticiei şi ignoranţei brutale care invadează tot mai mult lumea în care trăim, un spirit universal, moştenitor al frumoasei tradiţii savante şi nomade a evreilor din Europa Centrală şi de Est (s-a născut în 1929, într-o familie de evrei austrieci emigraţi în Franţa iar acum predă literatura comparată la Geneva şi la Cambridge); iconoclast, anticonformist, autor al unei opere fremătătoare, eclectice, pasionate şi pasionante, axate pe o credinţă, aproape o certitudine: cuvintele au un sens, operele au o necesitate.
Cartea sa După Babel din 1975 (tradusă în româneşte de Valentin Negoiţă şi Ştefan Avădanei, la Editura Univers, în 1983) era un omagiu adus lumilor lingvistice. Un alt volum al său, Les passions impunies (penultimul înainte de autobiografica Errata), oferă, la ora culturii imaginii şi maşinii electronice, o viguroasă lecţie de lectură şi de asimilare a culturii, al cărei cîmp, zice el, se îngustează tot mai mult. De ce? Pentru că se subestimează importanţa limbajului, pentru că generaţii de tineri sînt educate fără să aibă idee de gramatică (gramatica este, după Steiner, "muzica gîndirii", ea imprimă unor limbi "o anume sexualitate" care lipseşte altora; aşa de pildă, "drama lipsei de erotism" a limbii germane ar proveni din faptul că verbul se află întotdeauna la sfîrşitul frazei ...fiind deja obosit!); last but not least, pentru că lexicul generaţiilor de astăzi este din ce în ce mai sărac. O dovadă concludentă: potrivit unui sondaj efectuat de compania americană Bell, vocabularul a miliarde de apeluri telefonice se situează în interiorul a 216 cuvinte.
Volumul Les passions impunies începe în mod caracteristic prin descrierea amănunţită a unui tablou de Chardin, intitulat "Filozoful ocupat cu lectura sa". Chardin, spune Steiner, este unul din rarii artişti car
