dacă mă hotărăsc

lui Marian Drăghici

următoarea lume ar putea fi sufletul dacă mă hotărăsc

să scap de pielea asta putredă

azi m-am trezit cu ţeasta umflată ochii-mi ieşeau

din cap ca la un bou tras în ţeapă

o mînă mi-atîrnă afară un firicel de pişu

stăruie pe coapsa zdrobită

tremură într-o băltoacă unde se oglindeşte cerul.

halesc linii drepte şi scuip spaţii curbe

nu se văd stele soarele de muci clefăie o troacă

de ochi. mîncarea asta vede apusul în gură.

sînt un bătrîn supravieţuitor beau cu cimerienii

în gropi întunecate vin de inimă neagră.

alta e nepăsarea mea.

şi eu mă număr printre cei de jos.

visez că sînt om şi aştept să fiu judecat

visez tot mai puţin de la o vreme mă muncesc toată noaptea

să dau de un căpeţel şi nu reuşesc

ceva s-a înfundat în pimniţa unde mănînc şi soilesc

parcă cineva mă sugrumă pe dinăuntru îmi suge visele

ziua în amiaza mare dacă ies ies beat de amoc

şi atunci cer cap cap cap de om vită fiară

şi-nfulec pînă dau de vreun vis amărît. acum

visez că sunt om şi aştept să fiu judecat de o paiaţă

care e zeul lor. rîd mi-e şi frică ştiu că

e doar vis dar nu ştiu cînd se termină - dacă

ăştia trăiesc cu adevărat doar în vis?

pe vremea mea să visezi însemna să nu mori niciodată

am auzit şi la vecinii mei vorba asta

îşi crîmpoţeau cu furie buzele groase pînă ce

ţîşnea sîngele. trebuie să aibă ei un motiv.

acum visez că m-au condamnat şi mă duc la tăierea capului

să mă opun? să mă prefac speriat

şi să cer îndurare ca o femeie care are capul

între picioare - să-mi cer de la el înapoi viaţa?

(dacă i-aş arăta cu degetul sus ridicat semnul acela

cu care