Z. Ornea (născut la 27 august 1930 în comuna Frumuşica din judeţul Botoşani) a studiat Filosofia, la Universitatea din Bucureşti, între 1951-1995. După absolvirea facultăţii, devine redactor la ESPLA. în 1956 debutează, în Gazeta literară.
Având probleme "de dosar", îşi pierde postul, în 1959, şi lucrează ca librar, până în 1962, când se transferă, ca bibliotecar şi redactor, la Academia de Studii Economice. în 1968 revine în activitatea editorială, fiind numit redactor la Editura Meridiane. La sfârşitul lui 1969 se transferă la Editura Minerva, unde i se încredinţează conducerea redacţiei de istorie literară (în 1991 va ajunge director al acestei edituri). în 1973, îşi ia doctoratul în filosofie.
Prima sa carte, Junimismul, apărută în 1966, deschide o serie impresionantă de lucrări de sinteză consacrate curentelor de idei din cultura română. Lor li se adaugă biografiile unor personalităţi care au fondat asemenea curente: C. Dobrogeanu-Gherea, Titu Maiorescu, C. Stere. Numeroase alte volume ale lui Z. Ornea cuprind studii şi eseuri pe teme de istorie literară (o parte dintre ele publicate iniţial în România literară).
Practic, tot timpul care îi rămâne liber după îndeplinirea obligaţiilor sociale Z. Ornea şi-l petrece la Biblioteca Academiei, dezgropând din "colbul vremii" trecutul literaturii române. Devotamentul său faţă de disciplina aleasă, ca şi capacitatea - cu totul ieşită din comun - de a interpreta şi integra în construcţii sintetice mii de informaţii îi sunt răsplătite de diferite premii literare şi mai ales de respectul cunoscătorilor de literatură (inclusiv al adversarilor).
în mod curios, cel care a frecventat cu atâta asiduitate Biblioteca Academiei nu este şi membru al Academiei. (Se poate consola cu gândul că există şi situaţia inversă: unii membri de azi ai Academiei n-au frecventat niciodată Biblioteca Academiei.)
