Sept. 1959. Husserl. Ideen zu einer reinen Phänomenologie unde phänomenologischen Philosophie. Schiţă a unei fenomenologii pure şi a unei filosofii fenomenologice. Note din cursul de filosofie - Mircea Florian.
Fenomenologia, ştiinţă a conştiinţei pure transcendentale, deosebită de psihologie şi de astronomie, de pildă, care rămîn nişte ştiinţe de atitudine naturală implicînd un realism spontan. Fenomenologia, dimpotrivă, începe cînd "punem în afara jocului poziţia generală a existenţei" aparţinînd esenţei acestei atitudini naturale. Este deci o ştiinţă eidetică, asemeni matematicilor. Metoda este reducţia. Acel epohé husserlian, adică punerea în paranteză (a fenomenului studiat, fenomen natural ).
Introspecţia lucrează pe teren empiric, apoi induce, trecînd la general. Reflecţia fenomenologică încearcă să prindă esenţele, plasîndu-se, din capul locului, pe terenul universalului.
"Dacă ne plac paradoxurile, - şi cu condiţia de a înţelege cum trebuie semnificaţia ambiguă a frazei următoare, - putem să ne îngăduim să luăm ca adevărată ideea că Ficţiunea constituie elementul vital al fenomenologiei ca şi al tuturor ştiinţelor eidetice, precum şi izvorul din care ţîşneşte cunoaşterea adevărurilor eterne". (Ideen)
Se fundamentează, astfel, şi proza, romanul de ficţiune, fenomenologia devenind, prin idei, şi prin imaginea ideală extrasă din fenomen, baza ideologică a oricăror lucrări de imaginaţie...
"Erlebnisse"-ul intenţional, trăirea intenţională... Orice conştiinţă este conştiinţa a ceva, adică se raportează intenţional la ceva. Structura esenţială a oricărei conştiinţe este această intenţionalitate. De aici, distincţia, radicală, dintre conştiinţă şi faptul despre care există o conştiinţă,... ce dont il y a conscience, mai clar.
Obiectul conştiinţei, oricare ar fi el (în afara conştiinţei reflexive) se află, din principi
