Într-un articol cu titlul Lipsa de fair-play în viaţa literară, apărut nu demult, deplângeam - şi aduceam la cunoştinţa opiniei publice - gestul necolegial al lui Ion Bogdan Lefter de a depuncta, în calitate de expert al EuroArt - un proiect prezentat de România literară pentru obţinerea unei finanţări. Ca urmare a acestui gest, revista a fost eliminată din competiţie încă din faza de preselecţie.
Răspunsul lui IBL, o imensă vorbărie reprodusă pe spaţiul a două pagini din revista Observator cultural, are un titlu şocant, O minciună revoltătoare, dar nu cuprinde nimic care să-l susţină.
Ca să-şi dovedească bunăvoinţa faţă de România literară, IBL face un istoric al colaborării sale la această revista. Publicarea articolelor sale nu dovedeşte însă bunăvoinţa lui IBL faţă de România literară, ci bunăvoinţa României literare faţă de IBL.
Alt "argument" adus în discuţie de IBL îl constituie relaţiile sale cordiale cu unii membri ai redacţiei noastre: "De câte ori mă întâlnesc cu (...), ne salutăm cu zâmbete calde." Asemenea zâmbete nu dovedesc însă nimic, decât, cel mult, ipocrizia lui IBL care simulează prietenia cu oameni pe care îi aduce în situaţia de a se asfixia financiar.
Până aici îţi vine să crezi că IBL n-a făcut ce-a făcut, că totul este o invenţie (a mea). Iată însă că mai departe el îşi recunoaşte faptele, pretinzând însă că activitatea sa de expert a avut un caracter confidenţial şi că eu nu trebuia să o divulg. în ce mă priveşte, am altă concepţie. De ce să păstrăm secrete faptele ruşinoase? Mai sănătos este să le discutăm de fiecare dată, deschis, cu speranţa că astfel nu se vor mai repeta.
IBL mai pretinde, apoi, că a acordat un punctaj mic proiectului României literare pentru că nu merita mai mult. În realitate, el a aplicat grila de evaluare într-un mod pur formal, făcând abstracţie de conţinutul revistei. În fel
