Voluntari fara frontiere. Mai toti romanii au aflat, intr-un fel sau altul, despre strainii veniti sa dea o mana de ajutor in te miri ce directie. Daca la inceput erau priviti cu suspiciune - mentalitate tipica universului concentrationar in care ne-am trait cei mai frumosi ani din viata -, cu timpu...

Voluntari fara frontiere

Mai toti romanii au aflat, intr-un fel sau altul, despre strainii veniti sa dea o mana de ajutor in te miri ce directie. Daca la inceput erau priviti cu suspiciune - mentalitate tipica universului concentrationar in care ne-am trait cei mai frumosi ani din viata -, cu timpul s-a ajuns la o oarecare intelegere din partea localnicilor, care si-au dat seama ca pot profita de pe urma ciudatei bunavointe a acestor occidentali generosi. Daca vor sa ajute, n-au decat! - a concluzionat fiecare in sinea lui, vazandu-si insa de treaba pe mai departe, tot dupa vechea "invatatura". Practic, daca privim in jur la ceea ce fac zi de zi semenii nostri, observam un fapt: pilda ajutorarii, a participarii la viata comunitara nu s-a "implementat" (fioros barbarism!) pe cat era de asteptat in societatea romaneasca. Romanilor li se pare o adevarata "neseriozitate" sa stranga gunoiul de pe aleile blocurilor in care locuiesc. Cu matura dau numai "fraierii" si strainii, eventual diplomatii. Dar nu "oamenii seriosi", cu Cielo la scara. Ca sa indeparteze o piatra din drum, din pricina careia un motociclist ar putea sa-si piarda viata, trage pe dreapta Mercedesul lui Hans din Munchen, nu Dacia lui Costica din Ploiesti. Daca ne luam dupa "filosofia" lui nea Costica, apai duca-se dracului, daca nu sunt atenti... In timp ce inginerul Stanley din Londra isi plateste avionul si vine la Bucuresti sa ajute la construirea unui camin de handicapati, insotit si de o tona de haine si medicamente, somerul Grigore din Pantilimon nici nu vrea sa auda de vreun "vo