Problemele false sînt, orice s-ar zice, printre specialităţile româneşti. Ca şi cum nu ar fi destule probleme reale, ca şi cum nu am fi într-unul dintre cele mai grele momente din istoria noastră modernă, ca şi cum totul ar merge foarte bine în România, unii politicieni provoacă dezbateri publice pe marginea unor subiecte pentru care nu îţi trebuie decît zece secunde ca să dai, fără dubiu, răspunsul corect. Mai alarmant, sînt mulţi cei care ridică mănuşa. Vezi cum oameni care ar trebui să se dedice responsabilităţilor pe care le-au asumat, oameni care ocupă funcţii din cauza cărora n-ar trebui să poată dormi noaptea, oameni care ar trebui să fie obsedaţi de felul în care prestează în folosul public, se investesc, cu morga sobră a mediocrului pus în faţa marilor întrebări, în discuţii complet inutile. Nu ştiu ce minte "isteaţă" a produs ideea că primul-ministru în funcţie nu poate candida la alegerile prezidenţiale. Ştiu doar că un lider politic marcant, doctor în drept, pion greu al actualei opoziţii, a făcut-o publică. Apoi, un senator de culoare politică incertă, vedetă juridică şi el, a susţinut, înţelept, cele spuse de doctorul în drept. Şi uite-aşa, România mai are o problemă. Falsă, evident, pentru că legea este cît se poate de clară. Art. 10 din Legea nr. 69/1992 privind alegerea Preşedintelui României spune: "Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 35 din Constituţie pentru a fi ales sau care au fost alese anterior, de două ori, ca Preşedinte al României". Mergem la art. 35 din legea fundamentală şi citim limpede că au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot, care au numai cetăţenia română şi domiciliul în România şi cărora nu le-a fost interzisă prin Constituţie asocierea în partide politice, adică nu sînt judecători ai Curţii Constituţionale, avocaţi ai poporului, membri acti