Două importante reviste, Esprit şi Le Débat, au consacrat recent mai multe numere speciale statutului intelectualului în lumea de azi. Cum e vorba de sute de pagini, nu voi putea face aici decît nişte rapide semnalări. Esprit îşi intitulează numerele 3-4 (martie-aprilie) şi 5 (mai) Splendori şi mizerii ale vieţii intelectuale. Parafraza după Balzac pare să sugereze o anume similitudine între condiţia de intelectual şi cea mai veche meserie din lume... În fapt, dacă se admite că accepţia modernă a conceptului de intelectual prinde contur odată cu afacerea Dreyfus, opiniile sînt divergente în ce priveşte perioada ultimelor două decenii: asistăm la "sfîrşitul intelectualilor" şi la proliferarea "animatorilor" mediatici sau, dimpotrivă, la o re-definire a figurii intelectualului, în direcţia unei mai accentuate profesionalizări, a unei competenţe limitată la anumite domenii? În ce constă, pe de altă parte, se întreabă Olivier Mongin, munca intelectuală în epoca revoluţiei numerice? Cum astfel de întrebări nu-şi pot afla decît răspunsuri ezitante şi provizorii, mai interesante sînt, cred, articolele care fie că refac istoria recentă a unor dezbateri, a unor traiectorii şi a unor derive intelectuale, fie că radiografiază zonele în care se produc astăzi confruntările de idei. Pierre Grémion, în "Mai 68 şi şocul Gulagului", arată cum Soljeniţîn a reuşit ceea ce nu reuşiseră nici Budapesta - 1956 nici Praga - 1968: să aşeze în paralel cele două totalitarisme ale secolului şi "să pună capăt trocului politic care, de la Eliberare încoace, a asigurat funcţionarea sistemului politico-intelectual francez". Jean-Philippe Béju, reamintind modul în care Julia Kristeva făcea, în anii '70, apologia lui Mao şi a Revoluţiei culturale, socoteşte că o afirmaţie recentă a autoarei ("Interesul nostru pentru China apare, prin distanţarea în timp, ca una din numeroasele fisuri din zidul