De cum treci podul de fier dinspre Titulescu spre Basarab intri într-o altă lume. Dacă pînă atunci ai văzut blocuri arătoase, firme cu pretenţii occidentale, dincolo de pod este cu totul altceva. La Basarab sînt: în primul rînd gara, un capăt de linie RATB, fabrica de bere Griviţa, IDM-ul. Dar la Basarab sînt şi 19 bordeluri - numărate pe degete de către un băştinaş al zonei, o groază de bodegi, cîteva farmacii, şi, din ce în ce mai puţine, butice. De la gară pînă la intersecţia cu Calea Plevnei nu sînt decît vreo două sute de metri, dar... în acest parcurs nevoile bărbăteşti îţi pot fi satisfăcute de vreo cinci ori, la cinci "firme" diferite şi, pentru că, vorb-aia, de boli trebuie să te fereşti, nici-o problemă, "firmele" sînt instalate strategic: lîngă farmacii. Înainte - ca să prinzi curaj - sau după - ca să te odihneşti - poţi să iei şi una mică. "La becuri", de exemplu. Aici vin funcţionari ai statului, muncitori de la firma de construcţii de vizavi, domnişoarele de la "SRL-ul" de alături. Din cînd în cînd, mai vine şi cîte o doamnă - fără vreo legătură cu "fabrica" de lîngă farmacie -, dar îşi convinge repede însoţitorul(ii) să părăsească localul. Ba, odată - mi s-a povestit - a venit aici şi un general care dezbătea tacticile de luptă ale lui Napoleon. La prima masă stau Antonioni, Tancu', Liviu şi Sică. Antonioni are cincizeci de ani şi este funcţionar. Are trei băieţi, 102 kilograme şi un salariu de mizerie. Din cînd în cînd, i se mai spune şi Olandezu', pentru că, atunci cînd se îmbată nu se mai înţelege ce spune. Tancu' e şef-funcţionar. E mic de statură, dar rezistent la udătură. Fără să dea cel puţin 300 pe gît, nu se scoală de la masă. Liviu e cel mai mic din grup, dar, de curînd, şi-a lăsat barbă, ca să pară mai matur. Nu prea participă la discuţii, mai mult stă în colţ şi fumează, însă după trei beri se simte generos şi face cinste la toată ma