Racii de Louisiana, importaţi acum un deceniu pentru o fermă experimentală, au luat în stăpînire pădurile de pini din Viareggio, în Toscana. Ei mănîncă icrele peştilor şi favorizează proliferarea şobolanilor. Italienii nu ştiu ce să facă să scape de ei, dar cu siguranţă nu vor face lucrul cel mai firesc, anume să-i mănînce. Vorbim de un loc de pe pămînt în care se mănîncă melci, iepuri, cai şi crustacei ambetaţi. Acolo se mănîncă brînzeturi atît de "coapte", că te ia cu leşin numai cînd le adulmeci. Se face salam din creier de porc. Dar nu se mănîncă raci. Estimp, aici, în Louisiana, trebuie să importăm raci taman din China, pentru că nu avem îndeajuns. Pe de altă parte, aici, în Louisiana, nu mîncăm nutrii, care au fost importate din America de Sud şi care se înstăpînesc în mlaştini. Pot să fac pariu că toscanii s-ar dedulci la nutrie. Aşa că, ce-ar fi să punem de-un schimb? Ei recoltează racii şi îi reped încoace şi noi le trimitem nutriile. Sînt sigur că putem găsi un loc şi pentru sud-americani în trocul ăsta. Cîndva, în istoria lor, trebuie să fi importat din China ceva ce nu mănîncă şi care le mişună prin preajmă. Orice fel de vieţuitoare ar fi, mai mult ca sigur că noi am putea să o înfulecăm pentru că aici mîncăm orice - numai nutrie să nu fie - dacă este gătit ca pe la noi. De fapt, aş putea propune un schimb global de chestii în expansiune. Am putea să ne mîncăm reciproc musafirii nedoriţi. Da, sigur, daţi vina pe arşiţă. Dar eu chiar cred asta. Şi mai cred că oraşele de aceleaşi dimensiuni ar trebui să facă schimb de populaţie şi să-şi schimbe numele. Noi am putea fi Florenţa, ei ar putea fi New Orleans. New York ar putea fi Tokio şi viceversa. Cu toţii ne-am putea muta pentru un an. Adică toată lumea, cu excepţia celor din magazine şi restaurante. Ei trebuie să stea pe loc şi să-i educe pe noii veniţi.

Astfel, am putea să ne folosim reciproc