În vremuri definitiv (sper) apuse, se zvonea la un moment dat că s-ar desfiinţa, fireşte de către partidul unic, Fondul Literar, organism complementar al Uniunii Scriitorilor, cel care, de bine-de rău, asigura unele ajutoare şi împrumuturi membrilor săi. Parafrazîndu-l pe Maiorescu, Paul Georgescu a rostit atunci o butadă: "Uniunea Scriitorilor va deveni, în felul ăsta, o formă fără fond". La Titu Maiorescu şi la Paul Georgescu m-a dus gîndul, văzînd la televizor fastul transoceanic cu care unele partide şi-au lansat candidaţii la preşedinţia României: baloane colorate, majorete, muzici, jocuri de lumini etc. Formele, pur americăneşti, erau care mai de care mai ademenitoare, mai incitante, mai plăcute ochiului şi urechii. Fondul? Fondul, din păcate, lipsea. Lipseau, în primul rînd, americanii, lipsea nivelul lor de civilizaţie, de trai, plăcerea lăuntrică, sufletească, bucuria populară, vigoarea democratică a societăţii, spiritul întrecerii cavalereşti.
Ce fond mai lipsea? Lipsea Fondul Naţional de Investiţii, care s-a volatilizat peste noapte, lăsînd vraişte în casele de bani şi în economiile investitorilor, dar şi fondurile de investiţii străine, lipsea fondul de pensii, aflat mult sub exigenţele de consum, ameninţa să lipsească, dintre articolele de substanţă, şi Fondul Monetar Internaţional... Sigur, vara nu-i ca iarna, iar America nu-i ca România. Dar, la urma urmei, avem şi noi dreptul să ne bucurăm de culoare, sunet şi lumină, nu numai americanii. Doar pentru o zi? Şi, totuşi, poate că formele sînt menite să o ia înaintea fondului, înaintea structurilor, aşa cum s-a întîmplat şi după avertismentul lui Maiorescu. Din Occident au venit mai întîi forme, apoi, încetul cu încetul, s-au dezvoltat conţinuturi. Poate că formele atrag fondurile. La început, se ştie, a fost Cuvîntul... Dumitru SOLOMON
În vremuri definitiv (sper) apuse, se zvonea la u