Am tradus aici un pasaj dintr-un mare text al Simonei Weil: "L'enracinement. Prélude à une déclaration des devoirs envers l'être humain", textul ei ultim, din 1943, pe care editoarea Florence de Lussy l-a numit "pledoarie pentru o civilizaţie nouă" (am preluat textul din volumul de Opere, editat de Gallimard în 1999, în colecţia Quarto: un volum de aproape 1.300 de pagini care adună o mare parte din scrierile Simonei Weil). "L'enracinement" e o meditaţie asupra civilizaţiei europene şi a celei umane în ansamblu, făcută într-un moment cînd, după un război ce avea să se termine, Europa era silită să-şi pună problema pragului, să imagineze lumea în care va trăi. Nu este vorba despre o tratare istorică sau culturală a duratelor foarte lungi. Simone Weil face o lectură simbolică, extrem de liberă, personală, vizionară poate, a civilizaţiilor şi a îmbinărilor lor. Pe ea o interesează felul cum Adevărul viu circulă prin arterele lumilor, cum se întrupează libertatea lui, cum poate el înnoi civilizaţia europeană. (A. M.)

Munca fizică acceptată este, după moartea acceptată, forma cea mai desăvîrşită a virtuţii supunerii. Caracterul penal al muncii, indicat în naraţiunea Genezei, a fost rău înţeles dată fiind lipsa unei juste noţiuni de pedeapsă. Se consideră, în mod eronat, că textul acesta conţine o nuanţă de dispreţ pentru muncă. E mult mai probabil ca el să fi fost transmis de către o civilizaţie foarte veche în care munca fizică era cinstită mai presus de orice altă activitate. Există destule semne că o asemenea civilizaţie a existat, că, în vremuri îndepărtate, munca fizică era prin excelenţă o activitate religioasă şi, ca atare, un lucru sacru. Misterele, religie a întregii Antichităţi pre-romane, erau integral întemeiate pe expresii simbolice ale salvării sufletului preluate din agricultură. Regăsim acelaşi simbolism în parabolele evanghelice. Rolul lui Hef