Ce determină un grup de oameni să adere la o identitate comună? Ce forţă poate "constrînge" un grup naţional să se definească printr-o identitate naţională coerentă şi bine cristalizată? Pentru a se putea vorbi de identitate trebuie neapărat ca acesta să aibă cele două atribute: coerenţă şi cristalizare. Fiecare popor are o astfel de imagine coerentă şi bine cristalizată despre sine, şi un sistem de semnificaţii şi de valori naţionale la fel de coerent şi de bine cristalizat. Cum este însă posibil ca un număr atît de mare de indivizi, cum este numărul membrilor unui grup naţional, "să cadă de acord" asupra unei autoimagini comune şi asupra unui sistem de semnificaţii şi valori comun? O identitate naţională este un sistem de semnificaţii şi reprezentări determinate în primul rînd cultural. Semnificaţiile asociate cu apartenenţa la o naţiune şi reprezentările, imaginile despre propria naţiune contribuie la formarea sentimentului de identitate naţională. Deşi semnificaţiile şi reprezentările asociate identităţii naţionale poartă o puternică amprentă culturală, este inevitabilă existenţa unor influenţe de ordin personal asupra formării acestui tip de identitate (cum ar fi influenţa identităţilor personale, factorilor individuali) şi a altor tipuri de identităţi: cea etnică sau cea religioasă. Rolul primordial în construcţia identităţilor naţionale este însă jucat de instituţiile culturale, şi de procese aflate în legătură cu aceste instituţii culturale, cum ar fi socializarea timpurie (influenţată de tipare culturale), memoria socială (care în mare este istorie trecută prin filtrul cultural), diferite modele culturale de comportament şi interacţiune. Apare astfel ipoteza preponderenţei influenţei factorilor culturali asupra formării identităţii naţionale. Fenomenul construirii identităţii naţionale pe tipare culturale este de natură să determine existenţa unei id