Louis Nucéra, scriitor discret şi subtil (l-a evocat cu căldură, în Mes ports d'attache, pe Cioran), era un pasionat al bicicletei; a contribuit, alături de Blondin şi alţi cîţiva, prin reportajele sale, la constituirea mitului Turul Franţei şi a practicat el însuşi ciclismul, escaladînd - spre admiraţia lui Cioran - muntele Ventoux şi alte vîrfuri din sudul Franţei. A murit în urmă cu cîteva săptămîni, lovit de o maşină; avea peste 70 de ani şi se plimba pe bicicletă în apropiere de Nisa. Să fii victima pasiunii vieţii tale e, ar zice unii, o "moarte frumoasă". Situaţiile sînt numeroase cînd coincidenţa începe să semene a predestinare. Semnalam mai demult cazul scriitorului suprarealist belgian Louis Scutenaire, prieten fidel al pictorului René Magritte. Scutenaire a încetat din viaţă în urma unui atac de cord, la 15 august 1987, în timp ce privea la televizor o emisiune despre (aţi ghicit) Magritte. Francezul Roger Gilbert Lecomte, şi el suprarealist, a murit, în 1943, de tetanos. Cu două decenii înainte scrisese un poem intitulat "Tetanos mistic"... O extraordinară suită de întîmplări pare să fi provocat moartea lui Robert Desnos. Membru al unei organizaţii din Rezistenţă, arestat, ca urmare a unui denunţ, pe 22 februarie 1944, poetul a trecut prin mai multe lagăre - Auschwitz, Buchenwald, Flossenburg, Flöha. Din acest ultim lagăr e transferat, în primăvara lui 1945, la Terezin. A murit, de tifos, în 8 iunie 1945, vegheat de un student ceh, Josef Stuma. Acum cinci ani, printre hîrtiile rămase de la Youki Desnos, soţia poetului, s-a găsit ciorna unei scrisori a acesteia către Gaston Gallimard (scrisoare despre care nici nu se ştie dacă a fost expediată). Scrisoarea dă o versiune tulburătoare a împrejurărilor morţii lui Desnos, încît a vorbi în cazul lui de fatalitate nu e un simplu şi uzat clişeu. Scriitorul redactase, afirmă Youki, mai bine de două treimi d