Vasile Gherasim a debutat tomnatic in marea familie a poeziei romanesti Despre primarul de Dorohoi Vasile Gherasim se poate vorbi in fel si chip. De bine sau de rau e tot una, de vreme ce lumea il voteaza inseamna ca balanta inclina catre partea buna a lucrurilor. "Pina acum mi-ati vazut numai partea buna", cum ar spune locotenentul Dub. Numai ca primarul Gherasim nu se opreste aici, ci, dind friu imaginatiei lui debordante, se facu zilele trecute si scriitor, azvirlind pe piata un amestec de versuri si proza intitulat "Oameni, locuri, amintiri". Acum avem in sfirsit convingerea a ceea ce banuiam de mult: ca Vasile Gherasim este poet in primarie si primar in poezie. Primar sau primus, ceva pe-acolo. Poetii prosti sint uneori necesari. Datorita lor mediocrii au si ei un reper, o stacheta pe care trebuie s-o depasesti fara sa o atingi. Primarul Gherasim este un scriitor prost si daca nu s-ar lauda singur nu stim cine s-ar mai incumeta ca sa-i cinte in struna din punct de vedere literar. Poate doar Editura "Quadrat", care i-a tiparit cartea. Atunci intervine autorul care foloseste limba in interes personal:"...Era prin anul 1976 cind, impreuna cu sotia mea fiind, l-am intilnit(...) pe Octav Gutic, profesor emerit, care, asa cum era el sfatos, printre altele a spus: , adresindu-se, desigur, familiei mele". Ei, v-ati prins unde bate omul cu sterilizarea. Acel "desigur" ne face sa parcurgem mai departe cartea, cu riscul de a ne tavali pe covor de ris, cu toate ca nu e vorba de o carte de umor, ci de una cit se poate de trista. Trista in primul rind fiindca s-a gasit cineva care s-o tipareasca. In privinta autorului nu avem dubii, el e vesnic neastimparat, fiindca si functia de primar ii permite sa fie astfel. Chiar si recunoaste la un moment dat acest lucru: "Nu stiu cum sa-mi explic ca, de