Un ieşean a anunţat acum o săptămînă, prin mica publicitate, că intenţionează să-şi vîndă cartelele alimentare de pe vremea comuniştilor. Omul le are acasă şi a crezut, din iarnă în iarnă, că va fi nevoit să le folosească. Strîngător ca toată lumea, s-a temut că, după cum merge economia postcomunistă, va trece, din nou, printr-o iarnă de coşmar. Întrebat de ce-şi vinde agoniseala, el spune că nu pentru că s-ar fi convins de imposibilitatea unei noi ierni comuniste, ci pentru că nu mai are bani nici să intre în iarnă. Abia intraţi în toamnă că simţim deja arsura iernii. Fiecare se strînge în casă, cu ce are mai de preţ, încercînd să răzbească şi de data asta. Unul îşi pune aproape cărţile, altul - familia, unul afumăturile, altul murăturile, făcînd, astfel, delimitarea între spaţiul intim şi cel social. Căci frica în Orient atacă dinspre cămară. Cu toţii îşi blindează universul interior, mai punînd un rînd de ferestre, mai ridicînd un balcon. Sindicaliştii fac, de pe-acum, greve pentru primele de Crăciun. Nu strică să te asiguri din timp. Şi-apoi, pînă atunci mai sînt atîtea de făcut. Intimitatea, care e, multe zile pe an, o abstracţiune, se naşte din frig. Familiile devin mai unite, îmbrăţişările mai strînse. Divorţurile sînt mai rare iarna tocmai pentru că e nevoie de multă afecţiune să înoţi prin troienele care se apropie. Oamenii intră, iarna, în exil. Părinţii renunţă, patru-cinci luni, la copii, instituţionalizîndu-i. Direcţia pentru Ocrotirea Copiilor din Suceava a aprobat mai zilele trecute cererile unor familii care intenţionează să-şi dea copiii la internat peste iarnă. După cum afirmă autorităţile locale, numărul cererilor poate ajunge, pînă în decembrie la cîteva sute. Cei mai mulţi îşi limitează drumurile sau le contramandează. La ce bun să pleci dacă s-ar putea să nu te mai poţi întoarce? Oricum, drumurile sînt, în mare parte, inutile. Nu găse