Un participant spiritual la întrunirea PNL care discuta o posibilă alianţă cu ApR şi-a atras simpatia publicului spunînd că există femei şi femei gonflabile, socialism şi liberalism, dar nu variantă intermediară. A fost spiritual: dar greşit. Să ne ferească Dumnezeu de oamenii care nu văd categorii intermediare, sau nu admit că ele există. Dacă omul cu pricina ar fi avut vreo idee despre femei ar fi ştiut că există femei frigide şi femei care prefac bine un orgasm, femei care nu se prefac deloc, femei care protestează, femei care n-au nevoie de bărbaţi ca să ajungă la orgasm, femei care n-au nevoie de orgasm, femei care ajung la orgasm cu alte femei, şi încă nenumărate categorii la care cine se pricepe la femei s-ar putea gîndi. Tot aşa cum din fericire există şi nenumărate categorii de bărbaţi, nu numai cei care cred că femeile sînt de două feluri: slavă Domnului, lumea e făcută din nuanţe şi nu din alb şi negru că altfel chiar n-ar mai fi de trăit.

E ciudat cum un subiect atît de abstract ca a treia cale poate stîrni pasiuni aşa de primare. Se spunea că e un subiect elitist şi că dacă se pot cîştiga alegeri în ţări europene cu a treia cale o asemenea idee nu poate cuceri masele. E adevărat: asta o face simpatică. Cine se teme de a treia cale nu-şi dă seama că forţa de penetraţie a acestei idei e limitată. E o idee poate bună, poate proastă: dar e o idee complexă, o idee rafinată, o idee pentru oameni civilizaţi, ca atare, appeal-ul ei nu poate fi decît limitat. Fără să fiu pedantă, aş vrea să spun ce înseamnă a treia cale. S-a insinuat ideea greşită că e o idee de prin anii şaptezeci, economia socială de piaţă a lui Ion Iliescu, vreo combinaţie de taxe mari cu subvenţii de stat pentru industrie, vreo struţo-cămilă de proprietate privată cu publică precum la socialiştii francezi. Fals: a treia cale e, din toate punctele de vedere practice, o cale curat