Marafeturi epice (IV) Şi cum spun, toate bune, privesc eu ce privesc la mersul trenurilor şi pleoştit îmi fac calcule, pleoştit învîrt cele trei, patru bancnote de cincizeci de mii în mînă: "măi, să fie", zic, "nici n-am ştiut că atîta-i de departe secuimea de oraşul Cluj, abia la miez de noapte se arată rapidul Korona, care de la Budapesta vine şi la Braşov opreşte, după ce trece el, cum se şi cuvine, prin Miercurea Ciuc", zic cam pleoştit, şi cam tîmpit, şi cam turtit de fosta căldură care acum mă lasă în pace, e seară, trecut de nouă şi jumătate, umbrele înserării tot mai bine se lasă, tot mai cuprinzător şi mai molcom învăluie dumnealor ungherele sălii celei mari din gara Cluj-Napoca, se lasă moale de tot peste taxiuri, peste tonete şi "budiguri": aşa le spunea baba lui nevastă-mea buticurilor, imediat ce apăruseră ele, nu multă vreme după revoluţie, la un an şi ceva, în comuna Parţa, nu departe de Temeswar, la nici cincisprezece kilometri de oraşul lui Iosefini, cum l-a numit dom' doctor Georgescu, amicul nostru bucureştean din vremurile de glorie ceauşiste care făcea el multe raşchetări, aşa le spunea avorturilor ilegale, umbla cu raşcheta cu care curma viaţa pruncilor români în plasă de un leu, şi cînd îl întrebam noi: "da' cum se poate ca el să umble aşa", doctorul ne spunea că a raşchetat la viaţa lui multe amante şi neveste ale ăstora de la secu, ba chiar şi pe... şi ne-a spus numele unei mari cîntăreţe de muzică uşoară căreia nici nu îndrăznesc să-i pomenesc numele şi nici nu-mi pot închipui că ar fi putut fi supusă unei asemenea (joase) operaţiuni; "nu cred, dom' doctor", ziceam eu, încredinţat fiind de lăudăroşenia şi fanfaronada fără limită a regăţenilor şi el tare se supăra, mult gesticula, îi cădeau sutele din pojnar prin piaţă, venea el la Temeşvar, la cartierul Mehala, mai apoi pe strada Mureş unde erau celebrele ocsko, adică pieţe de vechitu