Martha Bibescu
Izvor, Tara salciilor
Traducere de Anca-Maria Christodorescu, Editura Compania, Bucuresti, 2000, 335 p., f.p.
„Precum botanistul care-si sporeste ierbarul cu pretul unor cautari nebunesti, am inceput sa-i colectionez pe acesti oameni, sa le deslusesc caracterele, sa-i numesc si sa-i descriu, in betia revelatiilor, aidoma unei betii a facerii. Si am scris istoria acestei descoperiri: un calendar, un ghid, un catalog si, totodata, o poveste de dragoste...“ (Izvor. Tara salciilor).
Doua scrisori de dragoste cuprind, intre cuvintele lor, Tara salciilor. Prima este semnata de Emilian, barbat nascut in inima culturii si civilizatiei vest-europene ajunse la maturitate (modernitate), care nu aproba, dar respecta decizia femeii iubite de a-i testa iubirea printr-o absenta de un an; cealalta, scrisa de Maria – tinara de origine romana care (ca si Martha Bibescu insasi) isi imparte timpul intre orasele si castelele Frantei si mosiile din Romania – anunta hotarirea acesteia de a nu se mai intoarce la Emilian, iubirea ei occidentala, si de a ramine printre oamenii mosiilor ei din tara de origine, pe care i-a descoperit/descris/creat in lungul an de absenta.
Scrisorile contureaza o poveste de dragoste a timpurilor moderne care e invinsa – simplificind lucrurile – de o chemare obscura si bazala a originilor. Vulgarizind in continuare, e o victorie a naturii asupra culturii, a ereditatii asupra educatiei, a substantei primitive asupra stralucirii efemere a edificiului modern. Caracterul demonstrativ al finalului nu are cum scapa – nici macar unui ochi nu tocmai cu desavirsire atent. Dar asupra acestei probleme vom reveni.
Povestea de iubire dintre Maria si Emilian e un simplu pretext pentru cealalta, cea invingatoare. Maria soseste in Tara salciilor cu intentia de a se regasi, de a se pregati pentru viata
