Cezar BALTAG
Chemarea numelui
Traducere din limba romana de Alain Paruit, Odile Serre, Ilie Constantin; cuvint inainte de Mircea Anghelescu.
Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1999, 110 p., f.p.
Cezar Baltag s-a nascut in Basarabia, tinut pe care il paraseste pentru a se stabili in Bucuresti. In 1960, devine licentiat in litere, la Universitatea Bucuresti; in acelasi an are loc debutul literar: Comuna de aur. Urmeaza apoi numeroase premii, din partea Uniunii Scriitorilor (1966, 1985…), din partea Academiei Romane (Premiul national de poezie pentru intreaga opera, 1993).
Cezar Baltag explica intr-un eseu autobiografic care este definitia poeziei, definitie adaptata evident universului sau poetic: experienta poeziei ca semnificatie se plaseaza in opozitie cu conceptualul, dar, in egala masura, cu senzorialul. Tot el spune ca experienta poeziei este intrucitva similara experientei religioase. Imediat ne duce gindul la Arghezi, la tentativele sale de a prinde divinitatea prin si in poezie. Invocarea divinitatii este un procedeu frecvent in poezia lui Baltag, invaluita adesea de un vag sentiment de tristete. Aceia care cred ca este fortata apropierea de Arghezi, trebuie sa citeasca O vale inchisa, din care citez un scurt fragment:
Doamne, o vale inchisa
mi-e inima
ascunsa de toti, stiuta de toti
prapastie in lumina, rostire mai goala
decit umbra
unui stol de vrabii peste zapezi
In jurul ei
e atit de mare tristetea
incit ingerii
care nimersc din greseala
in bataia gindului
simt abisul si cad inghetati
O alta poezie, tot „religioasa“, este Nihil sub sole, Domine?:
Ochiul spune:
De ce te-ai lasat fara chip,
Doamne,
ca sa pot vedea?
Auzul intreaba:
De ce ai tacut
ca sa pot au
