Hans-Georg GADAMER
Elogiul teoriei. Mostenirea Europei
Traducere de Octavian Nicolae si Val. Panaitescu. Cuvint inainte de Stefan Afloroaiei.
Editura Polirom, Iasi, 1999, colectia Plural M, 224 p., 56.000 lei.
Hans-Georg Gadamer, care a implinit anul acesta, in februarie, 100 de ani, este una dintre cele mai interesante personalitati ale secolului al XX-lea. Cunoscut mai cu seama in ipostaza sa de filosof, Gadamer este, in egala masura, un „critic“ si un „teoretician al literaturii“ sui generis, multe dintre eseurile sale, redactate inainte de 1960 – anul publicarii scrierii sale fundamentale, Adevar si metoda – avind ca subiect operele unor importanti poeti germani, cum sint Goethe, Hölderlin, Heinrich von Kleist sau Rainer Maria Rilke. Ca interesul pentru literatura nu l-a parasit pe filosoful de la Heidelberg nici dupa 1960, o dovedeste amplul comentariu pe marginea ciclului de poezii Atemkristal de Paul Celan, Wer bin Ich und wer bist Du? (Cine sint eu si cine esti tu?, 1973), considerat cel mai important proiect filosofic intreprins de autor dupa aparitia volumului care a marcat evolutia hermeneuticii moderne. Chiar daca hermeneutica filosofica, elaborata in replica la adresa unor autori precum Dilthey, Edmund Husserl sau Martin Heidegger (al carui doctorand si asistent la Catedra de filosofie din Marburg a fost), este domeniul care l-a impus, Gadamer a subliniat intotdeauna relatia privilegiata dintre arta si stiintele interpretative (verstehenden): „Pe masura ce incercam sa elaborez o hermeneutica filosofica, a reiesit, din intreaga istorie a hermeneuticii de pina atunci, ca stiintele interpretative constituie punctul meu de plecare. La toate acestea s-a adaugat un element suplimentar, neglijat pina atunci. Ma refer la experienta artei. Deoarece arta si stiintele istorice deopotriva sint moduri de a experimenta, in care ca
