Paralising self pity
Sintagma-subtitlu ii apartine lui Andrei Serban si era unul dintre calificativele defectelor lumii teatrale romanesti numite de celebrul regizor, alaturi de „empiric, confuz si primitiv“. Intr-o buna masura acesti demoni greveaza si asupra Galei Tinarului Actor, abia incheiata la Mangalia. Caci este evident corsetul echilibrului intre ei si vijelia/vitejia intentiilor pozitive, vorbind despre defecte de management, mentalitate si, deloc in ultimul rind, constiinta estetica, profesionala.
Este foarte adevarat ca mutarea Galei de la Costinesti la Mangalia inseamna un pas urias in corectiile necesare de mentalitate. De la sordid la eleganta distanta e radicala si ofera suportul civilizatoriu atit de util indiferent de palierul social ori intelectual caruia i se adreseaza. Cooperarea de ultima ora dintre UNITER, Ministerul Culturii si Ministerul Tineretului si Sportului, organizatorii clasici ai Galei, si Primaria din Mangalia e un semn bun pentru eficienta autonomiei administratiei locale, acolo unde aceasta e sustinuta de bunul simt al sprijinirii faptului de arta nu doar din pricini estetice dar si din lucida intuire a beneficiilor turismului cultural. Chiar daca Mangalia nu are, deocamdata, o sala adecvata (casa de cultura care a gazduit Gala e totusi o constructie in linia gri a edificiilor comuniste, cu unele imbunatatiri, e drept), spatiile utile evenimentelor teatrale merita cautate si valorificate. Iata de ce, pentru Gala anului viitor ar fi bine sa inceapa de pe acum preparativele.
Pina una alta, unicul fapt evident pozitiv e parasirea Costinestiului. Altfel, nivelul maxim de performanta profesionala ramine cel de anul trecut. Desi de citeva ori mai multi decit in anii precedenti, candidatii prezenti la preselectie au dovedit o teribila mediocritate si, din pacate, nici ceea ce s-a prezentat in finala
