Jean-François Revel e prea cunoscut ca să mai necesite prezentări: cititorul roman îşi va aminti, cu siguranţă, volumul publicat pe la jumătatea ultimului deceniu de Editura Humanitas, Cunoaşterea inutilă. Matthieu Ricard este fiul lui Revel, deşi numele nu trădează legătura de rudenie. Născut în 1946, format într-un mediu intelectual şi artistic (ca fiu al unei pictoriţe) ultrarafinat şi sofisticat, Ricard a studiat biologie moleculară, obţinînd un doctorat în domeniu din partea unei comisii entuziasmate conduse de însuşi François Jacob, cîştigătorul premiului Nobel pentru biologie. După cîţiva ani de cercetare alături de somităţi precum Jacob ori Jacques Monod, Ricard a abandonat profesia de biolog, spre stupoarea familiei, a mentorilor şi prietenilor săi, alegînd în schimb să plece în Tibet, unde îşi petrece şi astăzi cea mai mare parte a timpului în tovărăşia altor călugări tibetani. Din 1979 Ricard însuşi este călugăr tibetan.
La sugestia unor editori cu fler, Revel şi Ricard au încredinţat tiparului o carte de conversaţii intitulată sugestiv Filozoful şi călugărul. Cartea invită mai multe lecturi, fiindcă este interesantă la mai multe niveluri. În primul rînd este un remarcabil studiu în comparativism filozofic. Apoi, cititorilor fideli ai lui Revel, Filozoful şi călugărul le pune la dispoziţie mini-prelegeri pe diverse teme, toate punîndu-i în valoare autorului forţa de sinteză, ingeniozitatea raţionamentelor, dibăcia argumentativă şi, în principiu, o anumită energie retorică greu de specificat. Revel e un conviv în sensul antic al termenului. Angajat, pătimaş, şi totuşi elegant detaşat, cu toate că interlocutorul este propriul său fiu. Nici intimism, nici neutralitate, ci o amiabilitate sinceră, convingătoare - iată tonul conversaţiei între cei doi. Cartea poate fi citită şi ca debut filozofic al lui Matthieu Ricard, care deşi a inve