Rulează de cîteva zile, la noi, The Cider House Rules (Regulile de la casa cidrului), lansat cu un titlu demn de răscoala de la 1907 - Legea pămîntului. Aprigul titlu autohton nu se potriveşte deloc cu substanţa filmului ( tonalitate pencilensiană, hipersensibilitate, nostalgie). Dar, la capitolul "titluri inadecvate", toate recordurile le bate Senseless, care putea fi tradus oricum - Fără simţuri, chiar şi Nesimţitul - dar nu Tînăr student închiriez organe. Trecînd peste faptul că ar fi fost suficient "Student închiriez organe" (pentru că studenţii sînt îndeobşte tineri, nu?), văzînd filmul constaţi că titlul nu are nici o legătură cu ce se întîmplă: "tînărul student" nu îşi "închiriază" nici un organ, ci doar acceptă să încerce, pentru bani, pe propriul organism, un medicament în faza de testare. Se poate spune că, prin asta, îşi închiriază organele? Se poate, dacă sperăm să atragem, în acest fel, ceva public, la o comedioară, altfel, totalmente debilă.

Cît despre The Cider House Rules, chiar şi francezii, maeştri în inventarea unor titluri mai sonore decît originalul, au optat, neinspirat, pentru un titlu cam "filozofard" - Opera lui Dumnezeu, partea diavolului. Titlul francez are drept posibilă justificare o mărturisire a scriitorului-scenarist, John Irving, conform căreia şi-ar fi scenarizat propriul roman în jurul unei idei centrale: fiecare om e opera lui Dumnezeu, în fiecare om există şi o "parte a diavolului"... Filmul a preluat titlul romanului originar (un best-seller, considerat cea mai bună carte a lui Irving de pînă acum). "Regulile de la casa cidrului" sînt regulile de comportament scrise de proprietarii unei plantaţii pe o hîrtie şi afişate în dormitorul unor negri (analfabeţi) angajaţi culegători de mere, şi "fabricanţi" de cidru. În acel dormitor, în vremea celui de-al doilea război, ajunge şi un tînăr (alb) cu un aer fragil, delicat, d