Cu toate că şi-au ales ca simbol săgeata, liberalii au şi ei o floare a lor. Ea nu e garoafa, cum ar fi putut să fie, ci crinul. Care nu-i ca trandafirul. E o floare regală. Chiar dacă numele ei nu e purtat, îndeobşte, pe la adevăratele Case Regale.
Nu ştiu dacă între neuitatul Crin Halaicu şi Crin Antonescu mai există şi altă legătură decît aceea că ambii ne-au fost dăruiţi de PNL. Oricum, celui de-al doilea nu i se poate reproşa faptul că n-a rezolvat marea problemă a gunoiului din Bucureşti. Siguranţa cu care spune că d-l ministru de Finanţe ar fi un gunoi politic ne pune totuşi pe gînduri mai mult decît tot ce-a făcut şi ce n-a făcut tizul său cînd era primar al Capitalei.
Ca purtător de cuvînt, d-l Crin Antonescu este, în mod indiscutabil, sub nivelul d-nei Gabriela Vrînceanu-Firea, care nu are pretenţiile lui, dar îl reprezintă aşa cum se cuvine pe concurentul lui Stolo la preşedinţie.
Din păcate, nici cu seniorii pe care-i insultă domnul Crin lucrurile nu stau mai bine. Iluzia dumnealor că ar putea reface adevăratul Partid Liberal e la fel de tristă. Partidul Brătienilor nu poate fi refăcut fără Brătieni, aşa cum crede d-l Remeş. Modul de manifestare al dumnealui te poate pune pe gînduri ca şi al colegului său de la Justiţie. Ne pare foarte rău dacă adversarii politici i-au mîncat într-adevăr ficaţii, dar n-avem ce face decît să-l încurajăm amintindu-i că ficatul lui Prometeu se refăcea de la sine.
în ce mă priveşte, cred că este de preferat atitudinea seniorului Paleologu, care nu se ceartă cu aripa Stoica pentru aripa Remeş, sau viceversa, dar îşi exprimă clar opţiunea sa pentru Mugur Isărescu. Fiindcă nu scrie nicăieri că un liberal trebuie să voteze neapărat pentru Stolo. Dacă la ora actuală atitudinea sa l-ar putea deranja pe amicul său Valeriu Stoica, n-ar fi exclus să vină şi vremea cînd acesta s-ar putea justifica prin