Cu toate ca ar trebui sa reprezinte motorul dezvoltarii economiei romanesti, intreprinderile mici si mijlocii (IMM) sunt victimele unor discriminari, care le impiedica sa devina ceea ce ar trebui sa fie intr-o societate democratica. In prezent, firmele mici si mijlocii, desi detin mai putin de un sfert din avutia nationala (impreuna cu celelalte elemente private din economie), furnizeaza bugetului de stat peste 55% din venituri, prin plata impozitelor si taxelor. In acelasi timp, majoritatea marilor firme nu fac acest lucru, iar finantarile primite de acestea de la bugetul de stat provin direct sau indirect din veniturile realizate de intreprinderile mici si mijlocii. O alta problema o constituie faptul ca in majoritatea legilor nu sunt prevederi care sa ia in considerare specificitatea acestor intreprinderi, iar legislatia care se refera la IMM nu este respectata. Totodata, principalele institutii economice ale statului, in frunte cu Ministerul Industriei si Comertului, se ocupa numai de firmele mari, IMM nefiind reprezentate in organismele lor de conducere. Drept urmare, aceste ministere nu adopta decizii si nu intreprind actiuni care sa asigure conditii normale pentru desfasurarea activitatii intreprinderilor mici si mijlocii. Acestea se confrunta si cu o discriminare birocratica, in conditiile in care, aceleasi numeroase documente si formalitati sunt solicitate atat intreprinderilor cu 500 de angajati, cat si celor cu doi-trei salariati, desi resursele, complexitatea activitatii, implicatiile lor economice si sociale sunt diferite. Mai mult, nu se face o educatie corespunzatoare a tinerilor. In licee nu exista o disciplina care sa explice ce inseamna sa fii intreprinzator, ce este o firma mica, cum se infiinteaza si ce avantaje prezinta ea. Totodata, in facultatile care pregatesc specialisti (atat cele economice, cat si cele tehnice), continutul disciplinel