Tot mai numeroasele atacuri pe care şi le servesc liderii partidelor din coaliţie direct sau ţintind în prezidenţiabili sînt un semn că în această campanie nimeni nu va ierta pe nimeni. În precedenta campanie electorală imaginea de unitate a Convenţiei era accentuată şi de ruperea patrulaterului roşu. Atunci partidele mici au fugit din barca guvernării aruncînd pe întrecute vina eşecurilor asupra PDSR şi asupra preşedintelui Ion Iliescu. Să nu uităm însă că asta nu le-a fost de prea mare ajutor la alegeri cînd două dintre ele, devenite pe parcurs trei, prin scindarea PSM-ului, n-au mai intrat în Parlament, iar celelalte două au trecut destul de chinuit pragul de numai 3%. Coaliţia care se află azi la putere, alcătuită fiind din partide dintre care nici unul nu poate fi considerat o mare forţă politică nu se destramă, dar nici nu prea mai funcţionează politic. Acuzele împotriva partenerilor, care pînă nu demult erau specialitatea PD-ului, i-au molipsit şi pe liberali şi pe ţărănişti. PSDR-ul care, practic, se află la guvernare negociază cu partidul d-lui Iliescu sub ochii aliaţilor de azi, fără ca asta să le atragă eliminarea din guvern. Coaliţia merge înainte, fiindcă fiecare dintre partidele care o compun vrea să tragă maximum de foloase electorale din ministerele pe care le păstoreşte, lovind în schimb fără milă în parteneri. Această ocupaţie le ia atît de mult timp actualilor aliaţi, încît nu mai au cînd să răspundă atacurilor globale venite din partea opoziţiei. PD-ul cel puţin şi-a făcut din asta o strategie cu ajutorul căreia pozează şi în partid al reformei şi al protejării sociale a populaţiei, deşi deţine două dintre ministerele mari generatoare de şomaj - Industria şi Armata -, pentru a nu mai vorbi de Transporturi, minister care s-a confruntat cu mari convulsii sindicale, condus de dl Traian Băsescu. Printre picături, însă, pediştii îşi reamintesc să