(& alte gînduri în formă de gondolă)
Dezbaterea de idei este mai ambiguă în arhitectură decît în celelalte arte. Lucrul s-a văzut foarte clar la ediţia de anul acesta a Bienalei de Arhitectură de la Veneţia, un cîmp de bătălie între viziunile de viitor ale corporaţiilor şi comentariile arhitecţilor despre cum trăim şi cum am putea trăi mîine. Clădirile Bienalei se află în Giardini, la cîteva staţii de vaporetto de Piaţa San Marco, cea sufocată de turişti, ea însăşi un comentariu, cu porumbei şi toate cele, despre soarta clădirilor grandioase. San Marco este, de peste două sute de ani, carte poştală, cu clădirile sale îndopate cu opere de artă, pereţii scăldaţi în lumină şi taxele de intrare dodoloaţe. Aceasta este arhitectura care, de la bun început, a vrut să-i impresioneze pe vizitatori cu forţa Veneţiei, să-i transforme şi pe cei mai puternici dintre călătorii străini în turişti. Arhitectura a reuşit atît de bine în această misiune, încît, seculi după ce puterea a dispărut, toţi vizitatorii sînt turişti. Tema Bienalei de anul acesta a fost "mai puţină estetică şi mai multă etică", ceea ce s-a dorit o provocare, mai ales în Veneţia, unde totul este estetică. Nici una dintre naţiunile mari, industrializate, nu a luat tema în serios. Pavilioanele scandinave adăpostesc machete de parcuri, mall-uri sau case care arată exact a parcuri, mall-uri sau case deja construite în State sau aiurea şi care au la origine proiecte inspirate din design-ul scandinav. Exponatele din Statele Unite şi Uniunea Europeană vorbesc numai high tech . Staţia spaţială europeană, programată a fi lansată în 2004 de concernul multinaţional Alena Space, pluteşte, în miniatură, deasupra imensului hol al pavilionului italian, ca o reclamă la economia globală. Naţiunile mai sărăcuţe, care găsesc în Bienală şansa de a participa la o conversaţie de la care sînt excluse a priori , de chiar in
