Convorbire cu
Pavel CÂMPEANU Uneori, cînd se răsfaţă, celebrităţile obişnuiesc să declare că ar vrea să redevină, măcar pentru cîteva zile, "foştii necunoscuţi" care erau odinioară, ca să mai guste bucuriile simple ale anonimatului. Sau poate ca să încerce experienţe noi. Calitatea de fost necunoscut stă la temelia oricărei deveniri spectaculoase, cineva deocamdată anonim într-un domeniu poate visa nestînjenit la viitor. Ceilalţi, "foştii" de notorietate, deţin numai trecut. Pînă la jumătatea veacului nostru a deveni un fost era ceva în firea lucrurilor, dar nu ireparabil. Fost şi viitor ministru/senator/deputat circula, de pildă, ca formulă curentă. Adesea calitatea de fost constituia o garanţie de competenţă, un capital de personalitate. Transformările profunde suferite de societatea românească după al II-lea Război mondial, urmau să îngrădească drastic sau să lichideze lumea "foştilor". Numai că, datorită luptei de clasă, ea creştea mereu, îmbogăţindu-se cu copii de foşti, gineri de foşti, nepoţi, cumnaţi etc., persoane care, poate, nici n-apucaseră a fi în vreun fel şi se treziseră cu viitorul deja barat de o etichetă infamantă. După '89 se petrece un fenomen invers: lumea românească pare să aibă din ce în ce mai puţini "foşti" aparţinînd vechiului regim. Cum se explică?
O posibilă definire a categoriei Stimate domnule Câmpeanu, se presupune că vîrsta şi experienţa dvs. de viaţă v-au pus în contact cu tot felul de foşti. Cum aţi defini categoria? Nu e o temă la care m-am gîndit ca să-i găsesc o definiţie. În sens larg, foştii sînt cei care au un trecut. Deşi, începînd cu calitatea de nou-născuţi, toţi sîntem "foşti", evoluînd de la o etapă la alta, atîta vreme cît sîntem în viaţă. Asta ar fi semnificaţia inocentă a categoriei de "fost". Sigur, cu vremea, ea a căpătat o conotaţie peiorativă, iar cînd calitatea de fost e folosită în sens peiorativ
