"Tot ce-a fost ori o să fie / În prezent le-avem pe toate". La ce altceva m-aş fi putut gîndi atunci cînd, din întîmplare, am ajuns să răsfoiesc zilele trecute un număr mai vechi al Revistei Fundaţiilor Regale (nr.7/iulie 1940)? Ochiul răutăcios mi-a fost atras inevitabil de revista revistelor, unde - sub titlul Restauraţia 1930-1940 - erau înşirate citate din cele mai diverse. Cu gîndul la perenitatea unui stereotip poeticesc, le-aş propune cititorilor familiarizaţi cu lirica encomiastică un exerciţiu, probabil nu mult diferit de acţiunea creatoare din care s-au iscat asemenea producţii. Nimeriţi rima potrivită! În Însemnări ieşene (nr. 6/iunie 1940) poetul George Lesnea se adresează regelui Carol al II-lea astfel: "Tu ne eşti Părintele, / Ţi-s de foc..., / De prin toate luncile / Îţi sfinţim... / Eşti podoaba ramului, / Răsăritul... // Ţi-au visat victoria / Tudor şi cu...; / Sabia Ştefanului, / Capul ... / Iureşul vitejilor, / Deznădejdea..." Răspuns: cuvintele, poruncile, neamului, Horia, Brâncoveanului, Cnejilor. În Gîndirea (nr. 6/iunie 1940) îl găsim pe Vasile Voiculescu care scrie şi el Majestăţii-Sale: "Scăparea ni-i la Domnul şi la Tine, / Din razele voinţei de mai... / Ne făureşti armurile la rînd. / Peste noian stă sus furnalul frunţii. / De cît cerbicia Dunării şi... / Mai tare-i stăvilarul unui...". Răspuns: bine, munţii, gînd. Ei, n-a fost prea greu, aşa-i? S-ar zice că elogiile la adresa puternicilor vremii nu pot încăpea decît în nişte forme atît de fixe, încît schimonosesc pînă şi condeiul unor poeţi de mare rafinament. Din nevoia de a include cuvinte-cheie - cum sînt neam (rimă înlănţuită, de la Eminescu încoace, de ram), munţi, destin, balade, voievozi, vultur, plus cîteva nume de rezonanţă din istoria neamului -, poetul renunţă la orice tentativă de profunzime, mărginindu-se la punctarea lexemelor comune, cu rezonanţă bine determinată. La