Aflînd de la distinsul meu "old friend", dl Virgil Mihaiu, că la Nisa a avut loc de curînd cea de a 5-a Conferinţă internaţională F. Scott Fizgerald, îndrăznesc - cu o întîrziere lipsită de orice insinuare - să comunic secretariatului ei, pentru a-l păstra în arhivele sale, acest text apărut în "România literară" în 1973, primul, după ştiinţa mea, care-l "cînta" pe Scott într-o cronică românească de cinema: «O, noi, scottfitzgeraldienii, acest pumn de oameni deajuns de umili pe dinafară şi monstruos de patetici pe dinăuntru, oameni care ştim prea bine că Faulkner, Dos Passos şi chiar Hemingway au fost mai artişti decît tatăl nostru întru farmec, naturaleţe, curaj şi disperare între două pagini inegale, între două pahare şi între două capitole, ceea ce nu ne împiedică să nu ne pese şi să scriem zilnic sub spectrul lui, de tată care vine la miezul nopţii pe terasa castelului şi ne spune: "trebuie să-ţi vinzi zilnic sufletul în ceea ce scrii... nu te îngrijora de ceea ce se va spune... nu te îngriji să fii mare... nu te îngriji de izbîndă... nu te îngriji să fii primul... îngrijeşte-te să fii curajos... îngrijeşte-te să fii curat..." - aşa cum îşi sfătuieşte el copilul în urmă cu 40 de ani, exact în '33 - noi, scottfitzgeraldienii, cei care zi şi noapte nu avem în auz decît porunca sa: "nu-ţi cer decît să fii tu însuţi - atîta tot...", conştienţi că secolul nostru a avut scriitori mult mai importanţi decît acest nenorocit al propriului său farmec, dar convinşi că nici Thomas Mann ("sînt fericit că ţi-a plăcut "Moartea la Veneţia"... îi scrie el fetiţei sale, ţinîndu-i cursuri de literatură prin corespondenţă), nici Camus, nici Malraux, nici Ernest - care-i scria: "nu eşti un personaj tragic; nici eu; nu sîntem decît scriitori"... - nu au ştiut vreodată să scrie atît de natural o frază ca: "nu vreau să te pierd" sau schiţa aceea de patru pagini şi o singură respir